Batali de la Termopile

Bătălia de la Termopile (grec. Thermopylae, însemnând "izvoarele calde") a fost o luptă care s-a dat între o alianţă a unor oraşe din Grecia Antică şi Imperiul Persan al lui Xerxes I. Bătălia a durat trei zile în timpul celei de-a doua invazii persane în Grecia, în acelaşi timp cu bătălia de la Artemisium, în august sau septembrie 480 î.Hr., şi a avut loc în trecătoarea Termopile („Porţile fierbinţi”). Invazia persană fusese pornită ca răspuns întârziat la înfrângerea suferită de perşi în prima invazie, terminată cu victoria atenienilor în bătălia de la Marathon. Xerxes ridicase o armată uriaşă pe care o trimisese, pe uscat şi pe mare, să cucerească Grecia. Generalul atenian Temistocle a propus ca oştile alianţei greceşti să blocheze înaintarea armatei de uscat la Termopile şi în acelaşi timp, flota persană urma să fie blocată în strâmtoarea Artemisium.

O armată a aliaţilor greci formată din aproximativ 7.000 de oameni a mărşăluit înspre nord ca să blocheze trecătoarea în vara anului 480 î.Hr. Armata persană, evaluată de sursele antice la milioane de oameni, a ajuns la trecătoare la sfârşitul lui august sau începutul lui septembrie. Mult depăşiţi numeric, grecii au ţinut piept perşilor timp de şapte zile (din care trei de luptă efectivă), până când ariergarda greacă a fost nimicită într-una din cele mai cunoscute încleştări finale ale istoriei. În timpul primelor două zile, mica armată condusă de regele Leonidas al Spartei a blocat singurul drum pe care armata persană putea avansa. După a doua zi, un localnic numit Ephialtes i-a trădat pe greci, arătându-le perşilor o cărare care ducea în spatele poziţiilor greceşti. Dându-şi seama că oamenii săi erau încercuiţi, Leonidas a trimis înapoi grosul armatei greceşti şi a rămas pe loc să le acopere retragerea cu 300 de spartani, 700 de thespieni, 400 de tebani şi probabil încă alte câteva sute. Aproape toţi au fost ucişi.

După această confruntare, flota aliată de la Artemisium a primit vestea înfrângerii de la Termopile şi s-a retras la Salamina, întrucât strategia iniţială se baza pe faptul că perşii ar fi fost opriţi şi la Termopile şi la Artemisium. Perşii au invadat Beoţia şi apoi au capturat Atena, care între timp fusese evacuată. Dorind o victorie decisivă asupra flotei persane, aliaţii au atacat-o la Salamina, la sfârşitul anului 480 î.Hr. şi au câştigat. Temându-se să nu fie prins în capcană în Europa, Xerxes şi-a retras grosul armatei în Asia, lăsându-l pe Mardonius să termine cucerirea Greciei. În anul următor, armata de uscat persană a fost învinsă în bătălia de la Plateea, invazia persană în Grecia fiind oprită.

Scriitorii antici şi contemporani au folosit bătălia de la Termopile ca un exemplu al forţei unei armate patriotice formate din oameni liberi în lupta de apărare a propriului teritoriu. Reuşita apărătorilor de la Termopile reprezintă un exemplu al avantajelor pe care le oferă pregătirea, echipamentul şi folosirea terenului împotriva unei armate superioare în număr, şi a devenit un simbol al curajului în faţa unor sorţi neprielnici.

Principala sursă pentru Războaiele medice este istoricul grec Herodot, denumit şi "părintele Istoriei". Acesta, născut în 484 î.Hr. în Halicarnas, Asia Mică (pe atunci sub stapânire persană) şi-a scris lucrarea "Historiai" între anii 440-420 î.Hr. încercând să regăsească originile războaielor, care la vremea respectivă aparţineau încă istoriei recente (războaiele au luat sfârşit în 450 î.Hr.). Abordarea lui Herodot era cu totul nouă, şi, cel puţin pentru societatea occidentală, el pare să fi inventat istoria ca ştiinţă, aşa cum o percepem acum.^[7] După cum spune Holland: „Pentru prima oară, un cronicar s-a hotărât să caute originile unui conflict în dovezi pe care le putea verifica personal şi nu într-un trecut atât de îndepărtat încât era deja trecut în legendă, nici în toanele şi dorinţele vreunui zeu, nici în credinţa vreunui popor că era voia sorţii”.^[7]

Câţiva dintre istoricii antici care i-au urmat, deşi urmând calea deschisă de Herodot, l-au criticat, primul dintre aceştia fiind Tucidide.^[8][9] Cu toate acestea, Tucidide a început propria sa scriere despre istorie cu momentul la care Herodot se oprise (la asediul din Sestos); Finley crede că prin aceasta dădea de înţeles că „nu mai era nevoie să mai discute odată acele evenimente”.^[9] Plutarh l-a criticat pe Herodot în eseul său "Despre răutatea lui Herodot", descriindu-l ca "Philobarbaros" (prieten al barbarilor) pentru că nu-l considera suficient de filo-grec. Acest lucru poate sugera că Herodot reuşise destul de bine să fie obiectiv în scrierea lui.^[10] Opiniile împotriva lui Herodot au fost perpetuate până în perioada Renaşterii europene, deşi lucrările sale continuau să fie citite. Începând cu secolul al XIX-lea, reputaţia sa a fost în mare măsură reabilitată datorită descoperirilor arheologice care au confirmat în repetate rânduri versiunea sa asupra evenimentelor.^[11] În prezent, opinia generală este că Herodot a reuşit o realizare remarcabilă cu "Historiai", dar o parte a amănuntelor (în special mărimea armatelor şi datele) ar trebui privită cu scepticism.^[11] Cu toate acestea, unii dintre istoricii contemporani cred că Herodot a inventat cea mai mare parte a versiunii sale.^[12]

Istoricul sicilian Diodorus Siculus, scriind a sa "Bibliotheca Historica" în secolul I î.Hr., oferă la rândul său o relatare a războaielor medice, în parte dezvoltată din lucrarea înaintaşului său, istoricul grec Ephorus. Această versiune este destul de asemănătoare cu cea a lui Herodot.^[13] Războaiele sunt descrise cu mai puţine detalii şi de către alţi istorici antici ca Plutarh, Ctesias din Knidos, sau sunt menţionate de către alţi autori, cum ar fi dramaturgul Eschil. Unele dovezi arheologice (ca de exemplu Coloana Şerpilor) întăresc de asemenea unele amănunte specifice descrise de Herodot.^[14

Bătălia de la Termopile
Leonidas la Termopile, de Jacques-Louis David.
Conflictul: Bătălia de la Termopile
Data: 7 august[1] sau 8-10 septembrie[2] 480 î.Hr.
Loc: lângă Termopile, Grecia
Deznodământ: Victoria perşilor
Combatanţi
Oraşele state greceşti	Imperiul Persan
Comandanţi
Leonidas	Xerxes cel Mare
Efective
Total peste 5.200 (Herodot) peste 7.400 (Diodorus Siculus) 11.200 (Pausanias)	Total 1.800.000 (Herodot)[3] aproximativ 800.000 (Ctesias)[4] între 70.000 şi 250.000 (estimări moderne)
Pierderi
între 1.000 şi 4.000 (Herodot)[5]	aproximativ 20.000 (Herodot)[6]

-